Pentru a evita orice ridicare din sprânceană sau şoc emoţional, atrag atenţia de la bun început că acest articol NU este pentru toată lumea. Dacă îţi este teamă de cuvinte de genul cur, pulă, pizdă, futai şi altele din zona aceasta, te rugăm să treci mai departe…
Articolul de faţă include astfel de termeni şi poate prejudicia…
De fapt, stai puţin! Cine – în afară de tine – are dreptul să hotărască ce poţi sau ce nu poţi să citeşti?

Lectura este într-o primă instanţă un act intim, iar în intimitate – după cum bine ştim, chiar dacă nu toţi recunoaştem – totul este posibil şi totul este permis! Printr-un sistem mult mai complicat decât îl percepem noi, fotografiem lite­re­le care, aşezate într-o anumită ordine, devin în mintea noastră cuvinte. Cuvintele, la rândul lor, sunt purtătoare de me­saje ale căror sensuri sunt traduse parţial de creierul uman.

Acelaşi procedeu se aplică şi în comunicarea directă. Şi asta mă face să mă întreb… Dacă în trista si­tuaţie în care ne aflăm, în care înţele­ge­rea ne este fracturată de o cenzură automată, ajungem să ne oripilăm şi să ne dăm înapoi scârbiţi din faţa anumitor cuvinte, oare ce am face dacă înţelesul lor ni s-ar dezvălui dintr-o dată, în toată splendoarea sa? Pe pământ s-ar lăsa probabil o linişte deplină… sau dimpotrivă.
Publicitate
Am de­veni coerenţi până la limita suportabilului.

La început a fost cuvântul…
…şi nu vom şti niciodată care a fost acela. Ştim, în schimb, toate celelalte cu­vinte. Cu ele comunicăm, ne definim, ne jucăm, ne atingem, ne lovim, ne mân­gâ­iem. Cuvintele au forma noastră – fără metafore inutile, chiar aşa e! – şi noi luăm forma cuvintelor. Iar cel mai eloc­vent şi cel mai vast spaţiu al acestei simbioze în­tre om şi cuvânt este literatura. Dintre toate capitolele ei, cel erotic este pe cât de vechi, pe atât de controversat. Despre asta aş vrea să scriu aici mai pe larg – despre erotismul în literatură, în general, şi despre cum se manifestă el în literatura română şi despre crizele de pudoare pe care le provoacă, în special.

Insuportabila uşurătate a cuvintelor
Totul a început cu ultimul volum de versuri semnat de dl Emil Brumaru – pentru necunoscători, e vorba despre „Po­­vestea boiernaşului de ţară şi a fe­cioarei cu lindic zglobiu“, publicat la Editura TREI. Printr-un complex de evenimente, am asistat la o discuţie pe marginea acestui volum şi m-a frapat vehemenţa cu care a fost pusă la zid această carte. Au­torul a fost subtil acuzat de senilitate, iar versurile desfiinţate ca fiind por­no­gra­fie curată. Toate cuvintele de pe zi­du­ri­le ve­ceu­rilor publice se regăsesc în această po­e­zie! Nimic mai adevărat! Şi mai de­par­te?

Dincolo de această constatare, trebuie să admitem faptul că astăzi se poate scrie orice. Şi acest lucru ar trebui să ne bucure – pe noi, care ştim foarte bine gus­tul cenzurii – şi în niciun caz să ne spe­rie. Evident, nu tot ce se scrie are va­­­loa­re literară. Trebuie să luăm în calcul fap­tul că mecanismul criteriilor valorice se schimbă de la o generaţie la alta, iar discursul critic şi judecăţile de valoare au nevoie de flexibilitate pentru a ţine pasul cu ritmul schimbărilor. Trecem prin aceleaşi etape prin care au trecut şi celelalte mari literaturi ale lumii – trebuie doar să ne amintim că suntem uşor defazaţi.

Ca şi alţii la vremea lor, suntem şocaţi să re­găsim într-un poem cuvinte care în mod normal aparţin străzii. Ni se pare că lim­ba română literară se pretează greu la astfel de termeni şi că „shit“ sună de de­parte mai bine decât autohtonul „căcat“, „fuck“ nu se compară cu „futai“, iar „suck my dick“ este de uz general pe lângă românescul „sugi pula“. Realitatea este că toţi aceşti termeni au acelaşi grad de duritate în limba de ori­gine.

Simplul fapt că nu avem o conş­tiinţă a acestor cuvinte, că ele nu sunt altceva decât nişte experienţe se­mantice de mâna a doua, nişte adopţii lipsite de greutatea înţelesurilor pe care le capătă cuvintele din limba maternă – ne creează iluzia că le putem folosi mai uşor în contexte literare şi par a fi mai puţin nocive decât echivalentele lor în română. Există un soi de uşurătate în aceste cuvinte, nu ne poticnim de ele, nu ne fâs­tâcim când le spunem cu glas tare, textul curge fără nicio dificultate.

Şi asta pentru că ne concentrăm pe scoarţa cuvintelor, pe felul în care pronunţăm aceste sunete străine nouă. Ne este mai uşor să citim o strofă dintr-un poem de-ale lui Allen Gin­sberg, dedicat iubitului său homose­xual, decât o strofă din Brumaru, a că­rui poe­tică este numită „hiperporno“. Citez la în­tâmplare din poemul lui Ginsberg, un text puternic, profund erotic, lipsit de ori­ce urmă de inhibiţie lingvistică: „

Please master can I touch my tongue to your rousy asshole

“Please master may I pass my face to your balls, Please master, please look into my eyes, Please master order me down on the floor Please master tell me to lick your thick shaft“ Please Master, May 1968 Perrenial, Harper Collins Publishers.

Sună bine în engleză şi chiar le recomand celor care cunosc această limbă să citească Ginsberg în original. Dar ce ne facem dacă nu cunoaştem limba? Cum tra­ducem un asemenea text? Cum îl aducem în faţa cititorilor? Îl îndulcim? Îl facem mai ortodox? Sau nu-l mai traducem deloc?

Limba română literară este extrem de săracă atunci când vine vorba de terminologia erotică. Dar până la urmă, aceasta este o falsă problemă. Cred că totul se re­zumă mai curând la o chestiune de ale­gere. Alegem să fim deschişi faţă de ex­pri­marea erotică sau alegem să fim obtuzi şi intoleranţi?

Punem la zid cărţile care în­drăznesc să spargă tiparele limbajului, să detabuizeze exprimarea, fără să reali­zăm că, într-o anumită măsură, ele sunt creatoare de limbaj. Avem nevoie de astfel de cuvinte nu doar pentru a ne crea o literatură erotică AUTOHTONĂ, dar şi pentru a o aduce pe cea străină, deja existentă şi validată, în faţa consumatorilor de carte din România.

Sex, literatură, procese şi false pudori
Sexualitatea în literatură nu este un subiect nou. De la „Cântarea cântărilor“, din Vechiul Testament, la „Satyricon-ul“ lui Pe­tronius şi, mai departe, la „Deca­me­­ro­n-ul“ semnat de Boccacio şi interzis în foar­te multe ţări datorită pasajelor des­criptive în care sunt surprinse scene lascive între călugări, literatura erotică a fost cu noi de la bun început.

În Franţa sfâr­şi­tului de secol XVIII, Marchizul de Sade a ridicat erotismul literar la nivel de manifest politic şi a acoperit noi zone ale se­xualităţii – sado-masochismul, în lucrări precum „Justine“ sau „Nenorocirile vir­tu­ţii“ şi „Cele 120 de zile ale Gomorei“ (am­be­le cărţi publicate în română la Editura TREI). De altfel, literatura universală este pli­nă de astfel de explozii declanşatoare de scandaluri, controverse, cenzuri şi in­ter­dicţii.

Secolul XX include clasici ai ge­nului: „Trois Filles de Leur Mére“ de Pierre Louys, „Story of the Eye“ de Ge­or­ges Ba­taille, „Tropicul cancerului“ de Hen­ry Mil­ler, „Povestea lui O“ de Pauline Réage, „Lolita“ şi „Ada sau Ardoarea“ de Vladimir Na­bokov, publicate de Editura Polirom, „Incest. Din jurnalul dragostei“ de Anaïs Nin, apărută în România graţie Editurii Humanitas, „Dragostea e un câine venit din iad. 61 de poeme erotice“, de Charles Bukowski în traducerea lui Dan Sociu, cu ilustraţii de Gorzo, apărută la Polirom, în 2007.

Title: Ne futem fiindcă iubim şi tot restul

Tags: carte, iubim, iubire, literatura, rest, romania, sex, sexualitate

Rating:

(No Ratings Yet)

 Loading ...

Views: 682 views

Vei gasi in aceasta pagina ce ai cautat, adica filme porno gratuite care au titlul: Ne futem fiindcă iubim şi tot restul si tot aici poti gasi mai multe video xxx cu femei care cauta sex sau Ne futem fiindcă iubim şi tot restul
Doar accesand acest site Filme Porno poti gasi cele mai tari filme pe net.
Poze cu femei dezbracate sau filmulete free porno tot pe siteul nostru le gasesti Ne futem fiindcă iubim şi tot restul.
Filme care se cam aseamana: carte, iubim, iubire, literatura, rest, romania, sex, sexualitate . Vrei sa downloadezi acest film? trimite un mesaj la comentariu si ti-l vom trimite